marți, 27 octombrie 2009

Viaţa dintre zboruri.


Si aşa se face ca intr-o dimineaţă devreme,Stewardezul se suie in primul avion care are destinaţie oraşul bănăţean. E 6 dimineaţa,si paşesc in aeroportul atat de cunoscut de mine. Dar de aceasta dată,fară uniformă,fară geantă doar cu legitimaţia atârnată de gât ca o talangă. Avionul plin şi de această dată,eu sunt pasager. Simt că trebuie sa ma ridic sa verific pasagerii,dar sentimentul imi trece repede.In maxim 50 de minute voi fi pe meleagurile banatului,la mine acasă si deja ma copleşeşte dorul.
Zborul uşor. Am ajuns. Bun găsit urbe dragă. Ce bine araţi după 6 luni in care nu te-am vazut....si mă simt emoţionat.

In imaginea alăturată e mama. Nu pot sa nu o pomenesc şi să nu ii aduc un fel de omagiu,pentru că ea e cea care are grijă de mine uneori şi prin telefon. Nu ştiu căţi au legături atat de puternice cu mamele lor dar eu mă aflu printre norocoşi. Ea e cea care ştie absolut orice secret de-al meu,care ma susţine şi mă incurajează. A avut grijă de mine,mi-a făcut supă de curcan,friptură de pui si m-a tratat cu pălincă de Zalău. Că doar face sute de litri odată.
Am stat la pieptul ei,si simt ca atunci când sunt langă ea,nu mi se poate intâmpla nimic rău. Cred că orice copil care e legat de mama lui,simte asta in acele momente. O văd rar. Şi se intîmpla de multe ori să imi fie dor de ea. Când urc in avion,pe ea o sun şi ii spun că plec. In nebunia mea,am intrebat-o o dată,ce s-ar intâmpla daca plec in vreo cursă şi să nu mă mai intorc? Până la urmă,se poate intâmpla şi asta. S-a uitat la mine,mi-a zîmbit şi nu mi-a răspuns. Nu aş vrea sa mă gandesc la una ca asta,prefer să mă văd zambind după fiecare zbor. Dar uneori mă gândesc la ea.
Pentru mine e o mamă model,la varsta ei arată foarte bine,merge si aleargă seara prin parc,e şefa sucursalei regionale a unei bănci,conduce şi ii serveşte pe toţi din trafic cu degetul din mijloc si mai ales,mă iubeşte sincer. E mare lucru. Ea a spus intr-o seară un lucru mişcător: " Acel părinte,care nu-şi acceptă copilul aşa cum e el,inseamnă ca nu-l iubeşte".

Am stat 2 zile acasă. A fost atât de bine,incât nu m-aş fi intors. De fiecare dată când plec,am un gol in suflet...aproape că imi dau lacrimile. Parcă drumul spre aeroport il fac in cîteva minute. Se spune că nu e bine sa te uiţi inapoi,dar eu de fiecare dată mă uit inapoi când plec...La 21:10 am ieşit pe uşă. Avionul care vine din străinătăţi,decolează. De la vreo 3-400 de metrii,mă uit in jos la oraş....si aproape că scap o lacrimă. La 22:29,colega mea face anunţul ca am aterizat la Bucureşti. Hmm...ce invenţie avionul ăsta. Aşa repede am ajuns? E sâmbătă seara....deci mă grăbesc.Prietenii mă asteaptă să ieşim in club,deci nu mai am timp de melancolie.

Au fost câteva zile din viaţa mea si un personaj. Cel mai important. Pe parcurs le voi dezvălui şi pe celelalte. Acelea care ar trebui sa le avem toţi lângă noi.

joi, 15 octombrie 2009

Cursa 622,Bucharest - Baku-Erevan

Hmm..cu toţii am auzit de Radion Ervan..bancurile,zic. Dar cine ar fi crezut că pe acestă destinţie,pasagerii chiar sunt ascultători,şi pun întrebări ca la Radio? Cursa plină,pasageri gârla,arabi care merg la Baku sau la Erevan. În dreptul aripilor,8 pasageri se agită frenetic. Colegu face instructajul,pasagerii nu pricep. Se trezeşte unul cu replica" Tu nu vezi ca io citesc ziarul?" Urmează un dialog nu tocmai prietenos care se tranformă intr-o ceartă cu jigniri la adresa colegului foarte calm. Apar eu,asist la discuţie si concluzionez: "Să vină poliţia de frontieră!!!" Pasagerii turbulenţi observă ca se apropie o maşina de poliţie care ar putea fi pentru ei.
Incep sa-şi ceara scuze,iar noi explicăm ca un astfel de comportament nu este permis si ca vor fi zburaţi.Nu la Baku,ci jos din avion tot aici la Bucureşti,fără bani retunaţi si cu inscrierea lor in baza de date ca pasageri problemă. Ultima mea replica a fost:" Ieşi!!!". Ce fel de pasageri am avut pe tot zborul? Pasageri cuminţi care abia ca aveau curajul sa ceară un pahar cu apă. Zborul turbulent,ca şi pasagerii mai devreme aruncaţi afară. Se apropie aterizarea,deci urmează goana la "taoletă". Pasagerul ne intreabă:" Aş vrea sa merg şi eu la serviciu,unde e?" Stupoare din partea noastră. "Adicătelea,la taoletă?" Da,da da,suntem aprobaţi cu privire disperată. Aţi inteles,da?

Aterizare Baku! O pasageră draguţă se apropie. "Mă scuzaţi ca vă deranjez. Imi reglează avionul noua oră de la Baku?" Noi ne uităm unul la altul si facem schimburi de priviri derutate,siderate si ochii ne incep a se invârti. "Sigur ca da,doamnă. Treceţi pe modul de zbor al telefonului si apropiaţi-l de avion,aveţi noua ora de la Baku" Pasagera se conformeaza,dar ea revine dezamagită. "Uitaţi ca nu mi-a reglat ora!" Colegul spune: " Păi nu e compatibil telefonul,doamnă,cu ora de la Baku". Dezamăgire mare din partea pasagerei,uimire din partea noastră. Ne-am grabit apoi sa ne testăm si noi telefoanele,daca sunt compatibile cu noua oră. Tisteţe mare,nici ale noastre nu erau!

Dar in schimb carneţelul nostru de buzunar,era foarte compatibil cu perluţele de sidef,rare şi scumpe,scoase de pasagerii noştii iubiţi. Uitaţi-le!

miercuri, 14 octombrie 2009

Jurnal de zbor,prima filă.

...şi iată-mă aici. Dacă tot e pă trend să ai blog l-am facut şi eu doar că acest blog va fi unul puţin diferit.De ce? Pentru ca o sa prezint unele intamplări dintr-un job mai puţin obişnuit...sau nu un job care să implice cele 8 ore de stat la birou.

Cu toţii am văzut filme cu avioane,cu toţii am vazut stewardese,stewarzi...!Ei,eu sunt unul din ei, menţiunea că denumirea corectă este "Însoţitor de bord"

Stewardezul,aşa cum ma voi semna aici,va va arăta ce inseamnă defapt sa faci această munca,dar mai ales vă va deschide jurnalul lui de zbor.

Din jurnalul de zbor vă voi arăta partea comică...si anume,pasagerul. Pasagerul român,care nu conteneşte sa se facă de râs,in absolut orice situaţie,in orice locaţie si evident folosindu-se de orice mijloc.

În aproape cei 2 ani de experientă de pana acum am avut parte de intamplări dintre cele mai ridicole dar şi amuzante,in care au fost implicaţi pasagerii.Romani cu to(n)ţii!!!

Avionul nu e un mijloc obişnuit de transport..nu e ca şi trenul sau ca şi tramvaiul.Există anumite reguli care trebuie respectate.Dar românaşul nostru...de ce sa le respecte??De la coşul de nuiele postat exact pe culoarul de acces,pâna la pasagerul(roman) care stă in plina decolare pe acelaşi culoar,in picioare...sunt doar câteva exemple de intamplări,mai mult sau mai puţin amuzante care le veţi citi in postările care vor urma.

Şi acum..introducere: Cum recunoşti in avion,un pasager român???

1.Bagajul lui de mana depăşeşte limita permisă.De ce?? „Am auzit eu ca ăştia pierd bagajele!”

2.Cere extra-beri.De ce?? „Doar am plătit pentru ele.Bereee Be-re!!!! Bă,proastă mai e asta.Nu pricepe ca io vreau be-re!!!”

3.Terorizeaza personalul de bord cu mersul la „taoleta” chiar după ce s-a facut un anunţ clar ca urmeaza aterizarea.De ce?? „Pai dacă mă scapă...”

Să stiţi ca nu de multe ori am surprins pasagerii tragand frenetic de uşa pe care au intrat in avion,asta in timpul zborului,evident,crezand ce acolo se află „taoleta”. Noi intrebăm sideraţi-”Ce doriţi sa faceţi? Păi vreau şi io la taoletă. Şi de ce trageţi de uşa asta? Raspunsul vine repede- Păi nu scrie aici CLOSED??? Closed-ul ăla insemnând poziţia armată a uşii adică „inchis”. Nu ştim dacă sa râdem sau nu.Ce aţi face voi??..şi vă rog fara injurii.

Personalul de bord se află acolo,nu ca să servească masa,sau sa cureţe firmiturile lasate în urmă de pasagerul român sau străin ca nici ei nu sunt mai educaţi...asta in paranteză,ci pentru a acţiona in caz de urgenţe,ca de exemplu,medicale. Atacurile de panică sunt multe şi dese. De ce?? Se uită omul la prea multe „Er dizastărs” si normal ca il apucă pandalia cand incepe avionul sa se mişte precum barca pe valurile Dunării. Noi acţionăm tacticos cu butelia de oxigen,exersând efectul Placebo. Pasagerul atacat de panica işi revine repede după porţia de aer curat primită,ne mulţumeşte şi se simte bine,din nou. Ei,uite de asta suntem noi acolo. Şi multe alte evenimente,pe care Stewardezul o sa vi le povestească in următoarele file din jurnalul de zbor. Ce am relatat acum,face parte dintr-o zi de muncă,una obişnuită,dar vă daţi seama câte s-au adunat şi pe care vi le voi impărtaşi cu siguranţa.