Pasageri civilizaţi! Mai există?

Dacă blogul l-am făcut pentru a arăta pasagerii românaşi care se fac de râs,în această postare voi arăta că şi ai noştrii pot fi educaţi.

Am avut două curse zilele acestea in două destinaţii foarte cunocute ,frecventate de mari actori de la "Holydud" şi celebrul Brussels,destinaţia multor parlamentari si europarlamentari.

Dacă majoritatea avea deja cultura calatoriei cu avionul,românaşii se chinuiau din răsputeri,si culmea că au şi reuşit,să spună " vă rog","dacă se poate" si " multumesc" pentru orice serviciu minor pe care il ofeream.

De la urcarea in avion au ştiut să acorde personalului de bord respectul cuvenit,să salute şi să ceară informaţii in mod politicos...fără " fă"," bă"..."auzi conaşule"..." pepusă" şi alte apelative care denotă ignoranţa si prostia fară margini. Văzând atitudinea pasagerilor,noi,personalul de bord am facut tot ce ne-a stat in putere pentru a-i face să se simta bine. Atmosfera a fost una deosebită, zborul puţin turbulent dar am avut nişte pasageri foarte inţelegători. Nu s-au trezit să mearga la "taoletă" in timpul zgâlţâielii...nu au incercat să vorbească la telefon in speranţa ca au semnal la 10.000 de metrii altitudine. Absolut civilizaţi.

Mai mult decât atât,două franţuzoaice au vrut neapărat sa ne pupe pentru serviciul nostru şi pentru faptul ca i-am făcut să se simtă atat de bine. I-am servit cu apă tot timpul şi nu i-am lasat să rabde sete ca pe cei de Spania şi Italia...îi intrebam din jumate in jumate de oră dacă se simt bine,dacă au nevoie de ceva şi le acordam o atenţie deosebită. De ce toate acestea? Pur şi simplu pentru că şi ei au fost impecabili. Ca pasageri,români şi alte naţii...au fost la înălţime,la propriu şi la figurat. O piţipoancă ce tot zborul nu prea a vorbit şi părea destul de dificilă,la coborâre ne-a felicitat si a spus " cu un astfel de personal la bord,aş călători intruna". I-am mulţumit respectuos si i-am spus că o mai aşteptăm.

Ei,da! Deci se poate. Românii noştrii ştiu să fie si civilizaţi.

Şi noi stim să fim civilizaţi...personalul de bord,zic. Dar când iţi vine şi se trezeşte ca in coteţ la el acasă,nu te salută,iti vorbeşte obraznic cu "tu"( apropo,pe aceste curse,nu mi s-a adresat nimeni cu "tu",remarcabil,nu?!?!),cum se poate să fi amabil?

S-a putut astfel să decurga totul minunat. Cum spunea un coleg cu experienţă" Un zbor ar trebui să fie,ca in fiecare seară,la Operă!" şi avea dreptate.

Zboruri uşoare ca şi acestea două.

Reciclarea insoţitorilor de zbor.

Dragilor,din pasăre rară am ajuns găină de GOSTAT.

"Stiuardezul" se reciclează o săptămână. Adicătelea ce să cred,că am scăpat? Pe naiba. O dată pe an facem reciclare sau reccurent. Timp de 5 zile pierdem vremea la propriu.

Cică recapitulăm procedurile care trebuie sa le aplicăm in caz de urgenţă.

După cum cred ca aţi auzit pe la ştiri,avionul unei companii care poartă tricolorul,a avut probleme după decolarea de pe aeroportul Roma-Fiumicino. Motorul i-a luat foc la câteva minute după decolare. Nu e problemă atât timp cat funcţionează celălalt,nu vă speriaţi.

Eh...aia era o situaţie de urgenţă si insoţitorii trebuie să ştie ce să facă in cazuri extreme.

Deci timp de o săptămână pierd vremea şi nu o să pot spune nimic din jurnalul de zbor,pentru ca e gol in perioada asta.

Să nu vă supăraţi prea tare.

Pasagerii români si România.

Da,e adevarat. Viaţa de Insoţitor de Zbor este una diferită şi "glamour". Nu faci mare lucru,uniforma este mereu curată...eşti plătit pe zboruri. Pasagerii uneori sunt mai "jegosi" şi iţi pătezi puţin buzele cu mici bubiţe făcute de nervi. Dar trece. Ne explica Vulpea cum. Că ea are antecedente. Nu-i aşa Foxy?

Şi să vedeţi. Care zboruri credeţi ca sunt cele mai nasoale? Ei bine,cele de Italia si Spania. Italia...toţi merg la muncă acolo,la "proxtetuţie" vorba mamei Omida,la ciordit de prin magazine,sau să imbrăţişeze cariera de "peşte". Frumoasă carieră,nu-i aşa? Spania...hmm. Căpşunarii bată-i vina.

De cum urcă in avion,se cred pe tarlaua lu tacsu. Doamnele,sunt superbe,cu mult "haur" să se vadă valoarea,"domnii" cu tricouri mulate care lasa buricul neepilat la vedere. Copii sunt majiţi până la urechi cu gemul de căpşuni. Ţi toţi au aceeasi culoare...mai mulatră aşa. Dar asta nu ar fi nicio problemă dacă ar avea minim de educaţie si cultura călătoriei cu avionul.

Securitatea in aeroport este una destul de dură. Nu mare ne-a fost mirarea intregului personal de bord,care efectua o cursă regulata către tărâmurile inbelşugate cu căpşuni sa asistăm la o fază monumentală. O bătrânica,pentru prima dată cu avionul. Săraca ştia ca exista control la aeroport,i-o fi spus nepotul căpşunar,dar dânsa a crezut ca poate fenta securitatea Otopeniului ca şi cum fenta ea coţofana care vrea sa fure gâsca din coteţ. Trece o data prin filtru...filtru incepe sa sune! Trece a doua oară.filtrul işi face datoria si ţiuie din nou. A treia oară agenţii se prind de neregulă şiiii?????? iau ei un băţ cu o oglindă in vârf şi il vără sub fusta Lelii Floare. Agenţii exclamă: Doamnăăăă!!!! Ce credeţi,stimaţi tovarăşi că scoate lelea de sub poale? Un borcan cu murături!!!! Dar asta nu ar fi fost nimic,dacă nu ar fi avut şi gâsca in coşul de nuiele. Trist dar atat de "romănesc".

Culmea culmilor. Cum explicaţi ca românii aştia plecaţi de o lună de zile in Spania sau Italia uită cu totul limba română?
Ei bine, aflaţi că asta se intâmplă. Vă recomand ca atunci cănd plecaţi in concediu,să luaţi si un ghid de conversaţie in limba română,pentru a nu intâmpina dificultăţi la intoarcere. In avion pasagerii care se intorc ne solicita pentru diverse. Ne intreaba si mai mereu auzim expresia " como si dice". Amărâtul de sandviş e botezat ba " tramezini" ba "panini" . Românii noştrii săracii de ei nici nu stiu cum li se spune coacăzelor. Dacă ii zici de coacăze,se uită la tine cu privire tâmpă. Daca ii spui de blackcurrant,imediat işi aduce aminte.
Pe o cursă care era conexiunea New York-Bucureşti am auzit tare multe neologisme." Holduieşte-mi şi mie carryon-ul"..." Give me şi mie samsing d-alea sweets". Dacă pe Spania şi Italia intâlneşti din astea,vă imaginaţi pe curse de Hamerica ce se intâmplă. Trompa lui Eustachio este atat de zgăriată incât nu mai faci faţă presiunii din avion.

Un pasager pe cursa de Madrid a scos trei perle colosale. Prima: "Auzi,conaşule,da compania asta nu ne dă şî nouă vreo cioarbă dă burtă,aşa,ca mi poftă sau batăr o friptură?" Colega se grabeşte să răspundă-"Ba da,Domnule,uite-acu am pus grătarul la foc!" si zămbet cu toţi dinţii.

A doua: "Auzi donşoară,câte staţii avem până la Madrid?" Cursa a fost anunţată clar ca e directă.

A treia: " Cât timp avem intârzâiere?" De ce,intreb eu? " Pentru ca de jumătate de oră stăm tot lângă norul ăsta."
Ei? Ce părere aveţi? Amuzant,nu-i aşa? Nu vă mai spun ca pasagerul cu pricina aştepta gratarul.

Jurnalul de zbor are multe file si multe intâmplări hazlii sau mai puţin hazlii. In următoarele pagini vom aborda problema pasagerilor care se intorc in ţară de sărbători,câte bagaje au,ce au in bagaje şi unde le depozitează in avion.

Zboruri uşoare si fară pasageri "rustici".