Ne naştem singuri,traim singuri..şi murim singuri!

De când mă ştiu am fost singur.

Din când în când am zâmbit,rar şi intotdeauna mi-a fost umbrit zâmbetul. M-am născut singur intr-o dimineaţă de mai.Oare ce mi-a spus "ursitoarea"? Au trecut anii şi am fost tot singur...oamenii care m-au iubit intr-adevar s-au dus rând pe rând. A ramas doar unul care realizez că defapt..nu prea imi este aproape. Stiţi ce e mai ciudat? Că oamenii straini au ştiut să fie lângă mine..să ma primească in casă şi să mă pună la masa de Craciun.
Dar eram singur. Nu ştiu dacă am simţit emoţia unei familii vreodată. In zborurile mele multe,eram tot singur. Şi seara sunt singur,când se lasă amurgul,privesc pe geam şi imi dau seama că nu am pe nimeni lăngă mine...!

Dimineaţa rasfoiesc paginile de presă,imi beau cafeaua..şi trag cu pofta dintr-o ţigară..singur.
Cred că pentru unii din noi aşa e scris. Să fie singuri şi să nu aibă unde să fugă..să se refugieze aşa cum e normal să fie. Mă uit in jur şi văd...nu sunt invidios,mă bucur că alţii au noroc. Am 24 de ani..şi sunt tot singur,ca în prima zi.
Oare abia acum să simt defapt intunericul si răceala singurătăţii sau e prea devreme? Cănd trec pe stradă mă uit la oameni..fără ca ei să ştie ce se ascunde defapt in spatele privirii mele. Se ascunde un suflet singur şi rătăcit. Chiar daca viaţa de Stewardez e una încărcată şi inseamnă contactul cu foarte mulţi oameni,niciunul din acei oameni nu ştiu ce e in spatele zâmbetului larg...

El e defapt...singur!

Cursa 774, Bucharest-Beirut-Amman

Ei dragilor,am trait s-o văd şi pe asta.

Cursă de arabi din nou. Beirut şi Amman,două oraşe superbe,arabeşti şi misterioase. Pe lângă faptul că era cald la ei şi când am deschis uşa avionului m-a izbit un val de caldură de era să leşin numai când mă gândeam ca la Bucureşti este frig,pasagerii au fost cu totul ceva neaşteptat.

Nu credeam că vreodata voi avea 90% din avion, plin cu pasageri sub 30 de ani,arabi toţi.

Cei mai frumoşi barbaţi şi cele mai frumoase femei. Barbaţii cu ochii gri si barba de 3 zile parca erau toti fotomodele iar femeile cu sani mari şi frumoşi,trasaturi feminine şi femei adevărate.

Ochii mei făceau ca girofarul. Dacă pe alte curse eu când trec printre rânduri mă simt ca o vedetă pe scena pe " catwalk",pe această cursă m-am simţit complexat,urăt si nesemnificativ fizic. Toţi erau decupaţi din reviste.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că auzisem că arabii sunt foarte necivilizaţi şi foarte obraznici. Nu a fost aşa. Toţi mi-au vorbit in engleză,toţi mi-au zambit...am auzit foarte mult " thank you" şi " please". Aşadar,au fost civilizaţi.

Şi mai spun incă o dată,m-a copleşit frumuseţea lor.


Yalla!!!

De Sărbători!

Şi au trecut şi sărbătorile...Ca in fiecare an, acelaşi circ,aceeaşi nebunie pe avioane.

Pasageri mulţi cu bagaje uriaşe,obosiţi si cu dor de casă. Turbulenţe cât cuprinde,ninsoare abundentă şi isterie. Totul pentru sărbători. Prilej de a petrece cu familia,prilej pentru a face cadouri şi de ce nu..prilej pentru a stresa personalul de bord al avioanelor.

După cum ne-am obişnuit sărbatorile aglomerează avioanele transformându-le in autobuze,troleibuze şi tramvaie. Pasagerii de toate naţiile scăpaţi de sub control,alearga precum oile la strungă in ideea de a prinde loc cât mai in faţă,uitând ca au totuşi talon de imbarcare pe care este trecut locul.Odată ajunşi in avion se aşează aleator făcând viaţa chin personalului de bord,amabil şi cu spiritul Craciunului in sânge. Ce avem in faţă? Un isteric in consum.
În astfel de situaţii imbarcarea pasagerilor,a bagajelor voluminoase şi a cadourilor care depăşesc cu mult dimensiunile acceptate,durează cam o oră.

Turbulenţe teribile care deschid uşile compartimentelor de bagaje şi izbesc puternic cadourile de capetele pasagerilor,se mai intâmplă şi ele de asemenea.

După cum ne-am obişnuit,repet,sarbatorile produc un tumult.Întârzierile la ordinea zilei fac pasagerii sa fiarbă.Ei nu vor inţelege niciodată că zăpada si vremea nefavorabilă ingreuneaza traficul aerian si asta are ca rezultat întarzâierea. Ei vor de decoleze la timp. Ei vor,dar avionul nu poate. Astfel trebuie să le zâmbim şi să le spunem verzi şi uscate ca să-i potolim. Dar...facem totul pentru sărbători.

Au trecut şi ele. Acum urmează un isteric in consum,pe traficul către exterior. Toţi se intorc spre locurile de muncă parcă suparaţi,trişti şi plini de regrete. La bord ascultam micile lor confesiuni. Despre viaţa de acolo,despre trai si despre banii pe care ii caştigă. Şi mai spun un lucru. Că sunt singuri şi că nu au pe nimeni.

Eu in sinea mea...sunt liniştit. Anul pe care l-am incheiat am avut 3 oameni alături. Lia, căreia pe această cale ii spun ca o iubesc. Şi ii mulţumesc pentru faptul că mi-a fost alături in orice moment şi a ştiut să mă asculte şi să ma ajute atunci când am avut mai mare nevoie. Sper să o am şi in acest an alături.
Alex de asemenea,prieten devotat. Şi Doru care şi el m-a susţinut atunci când a fost nevoie. Le doresc celor 3 tot binele din lume,pentru că il merită din plin.

La mulţi ani,nouă şi pentru personalul de bord,numai zboruri uşoare.