duminică, 6 decembrie 2009

Italia şi de toate.


Şi a trecut o săptămână! Curse,curse şi iar curse. Catania-Napoli şi mulţi pasageri. D-ăia de care va ziceam eu,manieraţi.

Inainte de toate(le), vreau să vă spun că dacă veţi ajunge la Catania vreodată,nu veţi regreta cu siguranţă. Vulcanul Etna este e privelişte superbă,mai ales că oraşul se află chiar la poalele lui. Bine..nu vă spun ce turbulenţă produce...printre altele...are vârful acoperit cu zăpadă şi nouri negrii il inconjoară. Am stat in centru la Excelsior Grand Hotel. De vis.

Pasageri? Au fost destui. Am avut de toate pe cursele astea. Stiţi ce nu pot pricepe eu? Cum se face oare ca pe absolut toate cursele,dar pe absolut toate mamele care au copii până in 2 ani,trebuie obligatoriu sa-şi schimbe plozii de care sunt atât de mandre? Nu exista cursă lăsată de bunul Dumnezeu,pe care nu fie câte o ameţită din asta cu copil...şi intruna se agită de zor. Nu ar fi problemă dacă nu ne-ar căpia şi pe noi. Se duc la "taoletă" şi schimbă copilul.Ok. Dar il schimbă aşa de bine incât impraştie in toată "taoleta" ...tot ce se poate. Şi de parcă nu ar fi de-ajuns,mai aruncă şi pampersul ăla nenorocit in wc şi ţi-l infundă. Ne vedem nevoiţi să-i punem in mână manuşi şi săculeţ şi să treacă la şmotru in "taoleta" avionului de 200 de locuri ,atât de drăguţ şi cochet,cum l-au descris pasagerii.

Altă specie de mame cu infanţi. Se face că suntem in pregătirea cabinei pentru decolare. O individă, că de doamnă nici nu poate fi vorba ,in braţe cu un plod plangacios si galagios de-ţi era mai mare dragul să-l asculţi,se uită la mine tâmpă.
Ii "esplic" eu de ce ii dau vestă mică de salvare pentru plodul ei,ii "esplic" şi cum se imbracă şi ii atrag de 2 ori atenţia" numai la indicaţia personalului de bord o deschideţi şi o folosiţi". Ea după ce termin mă intreabă aiurită( din naştere) ,despre ce vorbesc eu acolo?
La care scoate perla perlelor. "Auziţi,nu ştiu pentru ce imi tot daţi vestă din asta pentru bambino,ca io am zburat cu aereo de atâtea tanto mile şi nu am folosit nicio dată!" iţind ochii şi privirea de cornută la mine. Am incremenit pe culoar,am zâmbit amar..şi..abia aşteptam sa aterizez la destinţie. Mă intreb şi eu aşa...cât de cretin să fi...sau..cât de ignorant. Nu m-am apucat să-i mai explic nimic,pentru că totul era in zadar.

Toţi veneau incărcaţi cu mici cadouri. Jucării,haine..de toate pentru cei de acasă,de Sărbatori. Erau obosiţi şi istoviţi. Ii serveam cu apă şi cu diferite mâncăruri. Nu refuzau nimic. Şi mă gândeam că nu le e bine deloc "afară". Oameni simpli,modeşti...care sunt aşteptaţi de copii şi familie pentru Sărbatori. Am trecut peste toţi nervii şi i-am facut să se simtă bine. Până la urmă sunt românii noştrii care işi distrug vieţile "afară". Cu 4 clase,cu facultăţi...suntem "noi".

Imi pare rău că nu mai simt senzaţia aceea puternică din preajma Craciunului. Dar mi-am propus să fiu mai inţelegator si mai tolerant..şi deja am inceput. Cum? I-am dat vânzătoarei de la brutarie,care zi de zi imi pregăteşte pâinea care e mai albă,inloc de 70 de bani,i-am dat 5 lei,să-şi ia şi ea o cafea.

Şi uite aşa voi avea şi de acum inainte painea albă. Cea mai albă.

2 comentarii:

  1. hehe, tantica cu copilu' avea atata incredere in voi incat nu ii mai trebuia vesta..:) las, e frumos de craciun cand toti se reunesc, macar atat mai pot face cei de acasa pentru ei..

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi suntem pasageri model. De obicei il schimb pe Luca in aeroport ca in avion e mult mai greu in toaleta. Dar daca s-a intamplat odata cum avem in permanenta paturici de unica folosinta si pungulita pentru pampers nu am suparat personalul :). Totul a mers la cos si n-am lasat nimic in urma. Luca nu plange decat in cazuri extreme, si atunci mai mult se mataie iar in avion la decolare si ateriazare adoarme si trage cu sete la suzeta:).

    RăspundețiȘtergere