duminică, 13 iunie 2010

O cursă de duminică dimineaţa.

Noapte sub pleoape. Pe la urechi imi şuieră curenţii de la 10 mii de metri. Trag aer în piept şi mă văd în faţa oglinzii. Nu,nu e oglinda din toaleta avionului,e cea de la mine de acasă. Mă şterg la ochi.

Oh,e duminică dimineaţă. 4.30? Nu se poate. Ia uite frate,alţii vin de la club,eu mă trezesc să merg la muncă. Ce cursă am? Habar n-am, ştiu doar că e ceva extern. Ajung eu la aeroport şi aflu. Mă aranjez,mă dischisesc,chem taxi şi pornesc spre Otopeni. In drum,vad maşini pline cu tineri venind de la club...de nervi aprind o ţigară din care trag cu poftă mare. Scap scrum pe uniformă. Injur.
"Hai mă,imi zic....ce naiba,doar nu ai mai făcut curse de duminică de luni de zile." Da,dar tocmai azi trebuia,cand dormeam atat de bine?
Intru pe poarta Otopenilor, şi ca de obicei,lumea se intoarce dupa mine. Sunt înalt,in uniformă,pantofi care dau impresia de toc,o geantă purtată scarbos pe umăr,ce ar putea fi altceva decât personalul de bord al unei linii aeriene,sictirit ca merge duminica dimineaţa la muncă? Da,ăla eram eu.
Beirut-Aman,îmi necheaza cornuta de la dispecerat. Ptiuuu,cum să ai o astfel de cursă tocmai azi? Cine naiba merge acolo duminica dimineaţa,cand lumea doarme atat de bine? Eu,normal plus incă 5 colegi şi incă doi piloţi. Iar sunt şeful de cabină? Iar eu răspund pentru tot? Bine,treacă.
La îmbarcare văd o mamică ce cară în braţe un copil. Are 1 an şi 8 luni. Observ o tanti brunetă,creaţă cu ochelari de soare. Observ şi un arab la vreo 30 de ani,îmbrăcat in Gucci şi Harmani care imi şi rage: "Auzi şefu,io ce loc am?" Mă întorc,colegul se uită la mine cu faţa căzută. Îi zic colegului să se ocupe el de domnul. E tocmai pe primul rând de scaune,ce mă fac? Domnul continuă să vorbească,moment în care îl şi informez că nu e cazul să ne tutuim şi că avionul încă are uşa deschisă. Se potoleşte. După decolare devenim prieteni buni. Aflu că e vărul unui mare fotbalist de prin Italia,român şi el.
Dupa vreo 1 oră jumate de zbor,aud ţipete de copil în cabină. Cel mic incepu să urle. Nebunia a durat cam o oră timp în care pasagerii aveau ochii injectaţi de somn,se uitau pierduţi,se foiau iar cel mic a adormit tocmai pe culoar. Până la aterizare a stat acolo. Mămica işi cerea scuze faţă de noi şi faţă de ceilalţi pasageri.
Tanti brunetă şi creaţă mi-a facut ziua excelentă spunandu-mi: " Sunteţi cel mai amabil însoţitor de zbor din România şi să stiţi ca merg foarte des cu avionul". La auzul acestor vorbe i-am spus şi eu de la mine în aşa fel încât să se simtă şi ea bine. Că deja vorbesc în rime,după cum puteţi observa.
Pe zborul de întoarcere spre Bucureşti,am avut o experienţă mai puţin obişnuită. Defapt aici doream să ajung. Asta m-a mişcat puternic.
Mi se prezintă la îmbarcare agentul de handling de la Beirut care imi spune că am un minor neînsoţit. Nimic mai simplu.
Vine şi minorul. Are 11 ani, e român şi vine acasă la bunica. Aceasta il va aştepta la aeroport. Imi prezintă actele,se uită la mine şi pare ruşinat. Este bine crescut,respectuos şi observ o oarecare imbătrânire prematură a lui. Îl aşez la locul său,la 2 rânduri distanţă de mine,ca sa-l pot supraveghea. Îmi spune că a mai fost cu avionul şi că ii place foarte mult. Îmi spune că în avion "se simte liber". Hmm...mă găndesc eu,e şi matur în gândire.
Mă studia întruna cu privirea. Unde eram eu,acolo se uita şi el. Primul rând era liber,aşa că i-am spus să stea acolo daca vrea să se uite pe geam. Imi spune ca îi e frig moment în care ii dau sacoul meu. Îl las să se intindă pe cele 3 rînduri de scaune şi adoarme. Eu îmi văd de ale mele şi merg in bucatariile din spate unde stau la o poveste cu colegii. Când mă intorc,in spatele meu era copilul,cu o pungă de bomboane întinsă înspre mine. Iau o bomboană şi îmi spune:" Să ştiţi că v-am pus sacoul pe umeraş in garderobă",şi pleacă inapoi în faţă. Eu ramân tâmp,colegii la fel.
Ajung în faţă şi mă pun şi eu pe primul rând. Copilul se uită la mine,oarecum ruşinat. Zâmbesc,el prinde curaj şi vine şi se asează lăngă mine. Mă uit la el şi ii pun mâna pe cap,moment in care se lasă cu capul in braţele mele. Mă mai uit o data in actele lui şi nu gasesc numele tatălui. Îmi spune: " O am doar pe bunica." Realizez ce imi spune,şi intorc privirea pe fereastră. Incerc să-mi maschez cele două lacrimi şi mă intorc spre el dar nu spun nimic. Mă ridic şi îi aduc o savarină pe care o manancă pe nerăsuflate.
Aterizăm la Bucureşti. Se uita la mine şi zâmbea ruşinat ca şi când ar vrea să mai spună ceva.

Cănd a coborât, s-a întors de la uşa avionului ,m-a cuprins in braţe şi m-a strâns tare.

Oare ce o fi văzut la mine....dar oare ce o fi fost cu el,câtă lipsa de afecţiune să ducă? Oare nu il ţine nimeni în braţe,sa vorbească cu el? Să-l mângâie....şi el să-i dea bomboane.

Oare nu e cine să-i dea o savarină,cu drag?

20 de comentarii:

  1. Of, prin câte situații emoționante treci tu ... Lecții de viață, de oameni ... E extraordinar că le povestești, ăsta e marele farmec al blogului tău :) Mă bucur că te-a felicitat doamna aceea, dar și mai tare mă bucur că ai putut să-i ofer băiețelului măcar un dram de afecțiune și o savarină :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Copilul acesta ti-a simtit sufletul si...trebuie sa recunosti...a deschis acea usa secreta a inimii tale unde cei putini si alesi sunt primiti din cand in cand...Numai ganduri bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. M-a emotionat postul tau, dar inteleg de ce s-a simtit copilul in siguranta cu tine.
    Imi amintesc de zborul de Cluj, pe care mi l-ai facut mai usor de suportat. Cred, pe de alta parte, ca si tu simti oamenii si stii cum trebuie sa te porti cu ei. Pe unii sa ii ameninti, pe altii sa ii linistesti si sa ii muti pe scaunele din fata. Cum ai facut cu mine :)
    Sper sa mai prind zboruri cu tine, numai asa am sanse sa nu ma panichez din 2 in 2 minute :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, si pe mine m-a emotionat, ca am si plans, fir-ar. :) Copiii intotdeauna au un alt radar pentru adulti ... bietul de el. :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-adevar, trebuie sa ai un suflet deosebit sa poti emana asa o incredere si asa o caldura......
    Zborurui line!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Întodeauna m-am întrebat ce e în capul însoţitorilor de bord. Unii par plictisiţi, alţii plini de viaţă, unii sunt severi, alţii calzi, unii te privesc în ochi, alţii zâmbesc profesional, unii par oameni, alţii roboţi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si uite ca acum ai aflat o mica parte din gandurile lor..:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ba mai mult, am aflat că şi ei se gândesc la călătorii lor, aşa cum şi eu mă gândesc la însoţitorii mei de bord.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

    RăspundețiȘtergere
  10. Scrii fain, ar trebui sa scrii mai des... Succes

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc. Scriu cand am ce sa scriu. In ultima perioada mai putin...:))

    RăspundețiȘtergere
  12. Asta inseamna ca nu te mai simti atat de singur ca in trecut...socializezi mai mult...sau ai mai multe probleme marunte de rezolvat... sau ai mai multa liniste in suflet...sau ai gasit un alt refugiu sau lucru care compenseaza nevoia de comunicare. Chiar daca cititorul egoist din mine iti duce lipsa, prefer sa stiu ca acolo, in sufletul tau, totul este in ordine. Si asta este, de fapt, cel mai important pentru fiecare din noi. Nu ma intreba insa, te rog, ce inseamna "ordinea in suflet". La mine, bunaoara, ar fi nevoie de foarte multe sertare :)! Cu gand bun.

    RăspundețiȘtergere
  13. emotionant :)
    your story made my day x

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna,

    As fi incantat daca ati acepta un schimb de linkuri prin care eu v-as posta cate un link pe:

    http://banionlinepenet.info/
    http://gazorica.wordpress.com/
    http://reactiipozitive.wordpress.com/

    In schimb v-as ruga sa imi postati un singur link pe site-ul dvs sau eventual sa scriu un scurt articol despre tenis in care sa inserez un link.

    Multumesc!

    Alex
    alex.marcu@hotmail.com

    RăspundețiȘtergere
  15. Salut!

    Ti-am citit tot blogul, e tare interesant sa citesti perspectiva unui insotitor de bord, si ma interesau mai ales aspectele legate de turbulente si cand e cazul sa intri in panica si cand nu.
    Si apoi am descoperit cat de frumos vezi lucrurile... si scrii tare frumos!
    Numai ca observ ca nu mai scrii deloc, ai abandonat blogul? Mi-ar face reala placere sa mai citesc intamplari traite de tine prin zboruri... sau nu mai sunt, acum ca ai fost promovat? :)

    Cu simpatie,
    Anca

    RăspundețiȘtergere
  16. Bună !
    Am citit tot blogul de câteva ori şi pot să spun că de fiecare data cu aceeaşi plăcere. Eşti un om extraordinar, ai tot respectul meu . Pot zice că eşti unul din motivele pentru care am început şi eu să scriu un blog :D.
    Felicitări :) , sper să mai scrii din când în când ..
    Toate cele bune,
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  17. eu ti-am citit toate postarile cap coada...am ajus la o singura concluzie !!!sunt foarte ghinionista.eu sunt un pasager cosmar.genul care se scuza mereu si te intreaba ce-i aia turbulenta si daca pilotul a dormit destul inainte de zbor.maine am al doilea zbor din viata...sper sa nu mai fiu obligata sa mai merg cu avionul vreodata ....prefer sa merg cu altceva...daca crezi ca imi poti spune ceva sa ma linistesc dat fiind faptul ca sunt disperata si stresul meu depaseste limitele normalului ...te rog anunta-ma...oricum sunt sigura ca domn'soara ce mirosea a gucci din avion si avea uniforma nu a vrut sa imi rada in nas spunandu-mi 'e primul zbor...lasa ca trece!!'asa ca mersi ca ti-ai facut blog...ma mai linisteste sa imi dau seama ca sunteti totusi intregi la cap sa zburati incontinuu .toata admiratia pentru tine!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Buna seara,
    Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput "Sa fim oameni...".Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
    Va multumesc pentru intelegere!
    Impreuna putem schimba vieti
    Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  19. Scrii fain, ar trebui sa scrii mai des!!!Prin intermediul acesti site mi-am gasit cazare la un pret foarte accesibil www.cazareinmoldova.ro.Sper ca in viitorul apropiat sa te ajute si pe tine!

    RăspundețiȘtergere