luni, 17 mai 2010

Retrospectiva!


18 Mai 1985. Ora 7 dimineaţa. Am venit şi eu pe lume din doi parinţi frumoşi şi tineri. Au avut grijă de mine,m-au crescut,m-au dus la şcoală şi m-au iubit.
Anii au trecut şi iată ca am ajuns la un sfert de secol de viaţă. Să privesc puţin inapoi,până ajung la prezent.

5 ani. Creşteam la casa bunicilor care se uitau la mine ca la lumina ochilor. Intr-un sat de munte din Ardeal. Păşteam gâştele pe marginea drumului,mergeam la muls oile,adunam fânul de pe câmp şi culegeam strugurii din gradină. Bunica pregatea bradul de Crăciun şi mă făcea să cred că l-a adus moşul. Dumnezeu s-o odihnească.

10 ani. Eram clasa a 3 a. La şcoală la oraş. Cu mama de mână,în tramvai sau pe jos. Nu mi-a placut şcoala deloc. In fiecare zi era un chin. Aveam cheia de la casa legată de gât să nu o pierd. La ţară, mergeam cu colindul de Craciun.


15 ani. Aveam un inceput de adolescenţă nefericit. Eram clasa a 10 a. Aveam o glastra cu plante frumoase,cărora le vorbeam. Trăiesc si astazi dar intr-o glastră mai mare. Aveam si un cactus de care imi era drag. Inflorea in fiecare toamnă. Infloreşte si azi. Incă mai mergeam la bunici unde faceam munca pe câmp. Insă acolo era oaza de linişte şi dragostea lor...


20 de ani. Cu multe griji şi fără bani. Eram student şi profesor suplinitor la un liceu. Făceam ce mi-am dorit. Predam Română. La catedră...salariu mic. Nu stăteam acasă,fugisem. Stăteam cu chirie şi mâncam puţin. S-a dus şi bunica, femeia care avea grijă de mine şi mă iubea. Şi nu apucasem să mulţumesc indeajuns. Eram singur corectând tezele elevilor de clasa a 9 a. Elevii mi-au făcut cadou un căţel uriaş de pluş. Îl am şi acum. Şi mi-au făcut cadou şi vreo 5 cafele,să-i las să copieze la teză.


25 de ani. M-au găsit pe avion. Hmm....câte s-au schimbat in 5 ani. Am terminat facultatea şi am abandonat ideea invaţământului. Am venit în Bucureşti,unde i-am intrat pe uşă Liei. Am ajuns pe avion. Din greşeală. Am cunoscut oameni noi şi mi-am făcut prieteni buni. Oameni minunaţi de care mă bucur că imi sunt alături. Am trăit anul 2008 care a fost cel mai frumos an din viaţa mea. S-a dus şi bunicul intre timp. Nici lui nu am apucat să-i mulţumesc indeajuns pentru că mă căra când eram mic,în spate.

25 de ani mă găsesc lăngă oameni cu care nu am avut nicio legătură. Îi cunosc de 2-3 ani.
25 de ani mă găsesc intr-un job pe care poate l-am visat când mi-a spus mama " uite,asta aş vrea să fi când o sa fi mare". Aveam 8 ani când mi-a spus.
25 de ani mă găsesc alaturi de Lia, Alex, Doru şi oamenii minunaţi care imi fac viaţa frumoasă, oameni care i-am întalnit,nu întâmplător.

La mulţi ani,mie!!!