De când mă ştiu am fost singur.
Din când în când am zâmbit,rar şi intotdeauna mi-a fost umbrit zâmbetul. M-am născut singur intr-o dimineaţă de mai.Oare ce mi-a spus "ursitoarea"? Au trecut anii şi am fost tot singur...oamenii care m-au iubit intr-adevar s-au dus rând pe rând. A ramas doar unul care realizez că defapt..nu prea imi este aproape. Stiţi ce e mai ciudat? Că oamenii straini au ştiut să fie lângă mine..să ma primească in casă şi să mă pună la masa de Craciun.
Dar eram singur. Nu ştiu dacă am simţit emoţia unei familii vreodată. In zborurile mele multe,eram tot singur. Şi seara sunt singur,când se lasă amurgul,privesc pe geam şi imi dau seama că nu am pe nimeni lăngă mine...!
Dimineaţa rasfoiesc paginile de presă,imi beau cafeaua..şi trag cu pofta dintr-o ţigară..singur.
Cred că pentru unii din noi aşa e scris. Să fie singuri şi să nu aibă unde să fugă..să se refugieze aşa cum e normal să fie. Mă uit in jur şi văd...nu sunt invidios,mă bucur că alţii au noroc. Am 24 de ani..şi sunt tot singur,ca în prima zi.
Oare abia acum să simt defapt intunericul si răceala singurătăţii sau e prea devreme? Cănd trec pe stradă mă uit la oameni..fără ca ei să ştie ce se ascunde defapt in spatele privirii mele. Se ascunde un suflet singur şi rătăcit. Chiar daca viaţa de Stewardez e una încărcată şi inseamnă contactul cu foarte mulţi oameni,niciunul din acei oameni nu ştiu ce e in spatele zâmbetului larg...
El e defapt...singur!
lasa pisoi, toti suntem singuri de fapt..chit ca multi sunt in 2. La un moment dat incepe sa iti placa asa singur si de acolo sa vezi la vale...:D proasta meteahna obisnuinta asta..
RăspundețiȘtergereProbabil ca e aşa..însă când aştepţi ceva şi nu mai vine...
RăspundețiȘtergereAi observat ca de multe ori oamenii cei mai zambitori, tonici si sociabili sunt de fapt singuri?
RăspundețiȘtergereSunt sigura ca asa esti si tu, pentru ca asa sunt si eu - toata lumea are impresia ca as fi cea mai "non-singura" persoana din lume. Cand de fapt e chiar pe dos.
Probabil astia ca noi isi dezvolta (de multe ori foarte eficient) zidul de protectie, masca de om permanent bine dispus, mereu cu zambetul pe buze, in vreme ce nimeni nu stie ce se intampla de fapt cand ajungem acasa, inchidem usa si lasam masca pe prag...
Cat de adevarat e ce spui Elle!!! Ai dreptate 100%. Si tocmai de aceea suntem singuri pentru ca nu aratam nevoia de a vorbi cu cineva...nevoia de a avea pe cineva langa noi...si aratam puternici! Dar asa suntem...
RăspundețiȘtergeretocmai am scris acum 2 zile un post ,cu cat de urata mi-e singuratatea
RăspundețiȘtergereanul treuct pe vremea asta scrisesem despre primavara oamenilor simpli.
Haide maaai...Ce-i cu astenia asta la tine?
RăspundețiȘtergereCred ca trebuie sa admiti ca la orice ora din zi sau noapte ai cui da un telefon sa te plangi nu?
In rest...noi tre sa ne iubim mai intai pe noi.
Si cat mi-am dorit sa fiu ca tine. Si cat de mult mi-am dorit sa fiu dincolo de usa aia. Si cat de repede am realizat ca nu se va putea, never e'er. Stii amaraciunea copilului care isi da seama ca jucaria aceea minunata nu va fi niciodata a lui?
RăspundețiȘtergereSi vei supravietui. Si vei fi in continuare singur chiar daca, asa cum a spus Dush, vei fi in doi. Si vei mai avea inca zece ani pana sa ajungi ca mine.
ne nastem singuri pentru a muri impreuna
RăspundețiȘtergere