Remember Baloteşti!

Azi se împlinesc 15 ani de când cea mai mare catastrofă aeriană,petrecută în România a separat aviaţia românească în două: înainte şi după Baloteşti.

Pe 31 martie 1995 o cursă Tarom cu destinaţie Bruxelles,decola de pe aeroportul Otopeni,pentru ultima dată.

Ciudat a fost numărul mic de pasageri,49 intr-un avion de peste 200 de locuri. 7 insoţitori tineri si profesionişti şi-au incheiat atunci ultimul zbor.

Supoziţii si păreri au fost multe cu privire la acest accident,însa una neoficială a inceput sa circule şi sa ridice intrebari multe: un atentat. Aceasta variantă circulă şi astazi.

În realitate nu vom şti niciodată ce s-a întâmplat atunci.

Ne pare rău pentru colegii noştrii şi pomenim de ei pentru că nu există coşmar mai mare în aviaţie decât să ştii ca au fost colegi de-ai tăi care şi-au incheiat ultimul zbor in felul acesta.

In memoriam.

Hai cu elicea!

Şi pentru ca am fost promovat Şef de cabină trebuia să şi incep nişte zboruri cu instructor lângă mine.

Şi am inceput cu nişte curse cu un avionaş de 40 de locuri,cu elice,un fel de bussines jet,cursă regională la Veneţia. Tocmai pe viscolul de luni,eu obişnuit cu colosurile de 300 de locuri,m-am trezit intr-un ţânţar din acesta zburător.

Interesant că bătea vântul cu putere,viscolea zăpada şi am decolat fără nicio problemă. Piloţii mei au fost foarte cuminţi. Nu mi-au cerut mancare şi nici cafea. Le-am spus " eu am pasageri full,n-am timp de voi,mai târziu" şi nu au comentat.

Pasagerii foarte drăguţi şi foarte respectuoşi. Probabil pentru că era atmosfera mai intimă şi i-am dresat de la urcare. Am zburat la 6.000 m ,asta inseamnă mai puţine radiaţii cosmice. Ah...si se spune că daca zbori des cu avionul,bărbaţii pot avea probleme cu potenţa. Tocmai ce văzusem o reclamă la Entran. O să-mi iau masuri de precauţie.

Avionul mic,intim şi cochet,mi-a plăcut foarte mult şi mi-am spus ca voi fi mulţumit de el pe viitor mai ales ca imi zornăiau elicele intr-un mare fel in urechi. Dar trec peste acest impediment când mă gândesc la salariul şi la indemnizaţia care o iau când fac aceste curse regionale.

Despre pasageri nu am ce să spun pentru ca au fost cuminţi şi nu au scos perle,însă nu cred ca acestea vor întârzâia sa apară.

Până atunci,zboruri frumoase fără turbulenţe. Mari.

De sâmbătă seara...

Sâmbătă seara am zis cu amicii să ieşim în oraş,că deh...de ce să stăm acasă? După cum ne-am obişnuit în fiecare sâmbătă facem turul cluburilor şi masuram pulsul oraşului din maşină.

Poftim pe la Belagio..! De la intrare câţiva cocalari cu clatite la ceafă făceau pe "badi garzii". Aveau lanţuri groase din metal care imitau haurul,tricouri mulate care descopereau buricul paros si evidenţiau cele 3 burţi sau rândurile de burţi. Evident ei ne priveau superior ,noi ne prezentam firavi,subtirei şi cu talii de viespi.

Am trecut şi de filtrul de la intrare...simţindu-mă in filtrul aeroportului Otopeşti...eram masurat din cap până in picioare.

Surpriză mare inăuntru. Toate fătucile ciuguleau tacticos limonadă cu paiul şi ţineau tigara deasupra umărului. Puteam observa cu uşurinţă scrumul de pe umăr. Fetele erau după ultima modă.

Adica imbrăcate dezbracat. Cu o bluziţă de la Mango,cumpărată din "mol plaţa" duminică după masa când sunt plimbate de către ţopârlani galagioşi şi greţoşi.

Rochiile sclipicoase cu vedere la bunătăţi iti luminau faţa facându-te să le confunzi cu spotul luminos al clubului. Tencuiala sănătoasă pe feţele gingaşe era şi ea prezentă.

Mersul de felină,exersat incă de acasă si pozele facute in toaleta clubului le deosebesc de departe ca fiind nişte căţele in calduri puse la agăţat fraieri care să pompeze Jack şi Jonny,bărbaţii vieţii lor.

Genţile brănduite...Şanele,Vuitoane,rochii de la Gianii Vândsacii,Robert Callu,Iv sa Noit,Pradă au făcut paradă iar culorile curcubeu ne-au făcut ochii să joace.
Se deosebeşte piţipoanca ahtiată dup€ maşini, modelul clasic. Ea are Merţ. Dacă n-are ea, găseşte pe cineva care să aibă. O vezi cu cerceii covrig şi cu o şapcă în cap, prin trafic. Botul ţuguiat şi ochelari de soare mari. Dă cu Grebla e prezent în laterale, pe ramele ochelarilor. Ascultă manele sau haus la maxim, să se vadă că are gusturi. O adevărată enciclopedie muzicală. Cine are de pierdut? Doar un brand.


Vreau să văd toate fetele,sus pe baaar...să le văd la toate ţâţele ...cum saaar.

Un nou inceput!

Şi uite aşa...am schimbat compania.

Am inceput cursurile pentru calificarea pe un alt tip de avion...am negociat salariul...şi am avut o surpriză foarte placută.

Am fost şi promovat. Adica am intrat în companie direct promovat. Voi fi Şef de cabină,asta înseamnă că voi coordona intregul personal de bord.

Voi face curse charte si charter V.I.P. Pe distanţe lungi şi scurte , cu avioane mici cu elice sau cu tancuri tri-motoare.

Cert este că voi adauga in CV-ul meu incă o companie,inca o experienţă şi evident ore in jurnalul de zbor. Nu ştiu câte voi mai putea spune din jurnal,perle,peripeţii şi alte detalii picante , dar sunt convins că tot voi avea câteceva de povestit.

Sper să-mi poarte noroc.


Apropo,imi aştept overdraft-ul pe cardul de salariu!!!

Alăturat puteţi vedea si tancul tri-motor.

Ne naştem singuri,traim singuri..şi murim singuri!

De când mă ştiu am fost singur.

Din când în când am zâmbit,rar şi intotdeauna mi-a fost umbrit zâmbetul. M-am născut singur intr-o dimineaţă de mai.Oare ce mi-a spus "ursitoarea"? Au trecut anii şi am fost tot singur...oamenii care m-au iubit intr-adevar s-au dus rând pe rând. A ramas doar unul care realizez că defapt..nu prea imi este aproape. Stiţi ce e mai ciudat? Că oamenii straini au ştiut să fie lângă mine..să ma primească in casă şi să mă pună la masa de Craciun.
Dar eram singur. Nu ştiu dacă am simţit emoţia unei familii vreodată. In zborurile mele multe,eram tot singur. Şi seara sunt singur,când se lasă amurgul,privesc pe geam şi imi dau seama că nu am pe nimeni lăngă mine...!

Dimineaţa rasfoiesc paginile de presă,imi beau cafeaua..şi trag cu pofta dintr-o ţigară..singur.
Cred că pentru unii din noi aşa e scris. Să fie singuri şi să nu aibă unde să fugă..să se refugieze aşa cum e normal să fie. Mă uit in jur şi văd...nu sunt invidios,mă bucur că alţii au noroc. Am 24 de ani..şi sunt tot singur,ca în prima zi.
Oare abia acum să simt defapt intunericul si răceala singurătăţii sau e prea devreme? Cănd trec pe stradă mă uit la oameni..fără ca ei să ştie ce se ascunde defapt in spatele privirii mele. Se ascunde un suflet singur şi rătăcit. Chiar daca viaţa de Stewardez e una încărcată şi inseamnă contactul cu foarte mulţi oameni,niciunul din acei oameni nu ştiu ce e in spatele zâmbetului larg...

El e defapt...singur!

Cursa 774, Bucharest-Beirut-Amman

Ei dragilor,am trait s-o văd şi pe asta.

Cursă de arabi din nou. Beirut şi Amman,două oraşe superbe,arabeşti şi misterioase. Pe lângă faptul că era cald la ei şi când am deschis uşa avionului m-a izbit un val de caldură de era să leşin numai când mă gândeam ca la Bucureşti este frig,pasagerii au fost cu totul ceva neaşteptat.

Nu credeam că vreodata voi avea 90% din avion, plin cu pasageri sub 30 de ani,arabi toţi.

Cei mai frumoşi barbaţi şi cele mai frumoase femei. Barbaţii cu ochii gri si barba de 3 zile parca erau toti fotomodele iar femeile cu sani mari şi frumoşi,trasaturi feminine şi femei adevărate.

Ochii mei făceau ca girofarul. Dacă pe alte curse eu când trec printre rânduri mă simt ca o vedetă pe scena pe " catwalk",pe această cursă m-am simţit complexat,urăt si nesemnificativ fizic. Toţi erau decupaţi din reviste.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că auzisem că arabii sunt foarte necivilizaţi şi foarte obraznici. Nu a fost aşa. Toţi mi-au vorbit in engleză,toţi mi-au zambit...am auzit foarte mult " thank you" şi " please". Aşadar,au fost civilizaţi.

Şi mai spun incă o dată,m-a copleşit frumuseţea lor.


Yalla!!!

De Sărbători!

Şi au trecut şi sărbătorile...Ca in fiecare an, acelaşi circ,aceeaşi nebunie pe avioane.

Pasageri mulţi cu bagaje uriaşe,obosiţi si cu dor de casă. Turbulenţe cât cuprinde,ninsoare abundentă şi isterie. Totul pentru sărbători. Prilej de a petrece cu familia,prilej pentru a face cadouri şi de ce nu..prilej pentru a stresa personalul de bord al avioanelor.

După cum ne-am obişnuit sărbatorile aglomerează avioanele transformându-le in autobuze,troleibuze şi tramvaie. Pasagerii de toate naţiile scăpaţi de sub control,alearga precum oile la strungă in ideea de a prinde loc cât mai in faţă,uitând ca au totuşi talon de imbarcare pe care este trecut locul.Odată ajunşi in avion se aşează aleator făcând viaţa chin personalului de bord,amabil şi cu spiritul Craciunului in sânge. Ce avem in faţă? Un isteric in consum.
În astfel de situaţii imbarcarea pasagerilor,a bagajelor voluminoase şi a cadourilor care depăşesc cu mult dimensiunile acceptate,durează cam o oră.

Turbulenţe teribile care deschid uşile compartimentelor de bagaje şi izbesc puternic cadourile de capetele pasagerilor,se mai intâmplă şi ele de asemenea.

După cum ne-am obişnuit,repet,sarbatorile produc un tumult.Întârzierile la ordinea zilei fac pasagerii sa fiarbă.Ei nu vor inţelege niciodată că zăpada si vremea nefavorabilă ingreuneaza traficul aerian si asta are ca rezultat întarzâierea. Ei vor de decoleze la timp. Ei vor,dar avionul nu poate. Astfel trebuie să le zâmbim şi să le spunem verzi şi uscate ca să-i potolim. Dar...facem totul pentru sărbători.

Au trecut şi ele. Acum urmează un isteric in consum,pe traficul către exterior. Toţi se intorc spre locurile de muncă parcă suparaţi,trişti şi plini de regrete. La bord ascultam micile lor confesiuni. Despre viaţa de acolo,despre trai si despre banii pe care ii caştigă. Şi mai spun un lucru. Că sunt singuri şi că nu au pe nimeni.

Eu in sinea mea...sunt liniştit. Anul pe care l-am incheiat am avut 3 oameni alături. Lia, căreia pe această cale ii spun ca o iubesc. Şi ii mulţumesc pentru faptul că mi-a fost alături in orice moment şi a ştiut să mă asculte şi să ma ajute atunci când am avut mai mare nevoie. Sper să o am şi in acest an alături.
Alex de asemenea,prieten devotat. Şi Doru care şi el m-a susţinut atunci când a fost nevoie. Le doresc celor 3 tot binele din lume,pentru că il merită din plin.

La mulţi ani,nouă şi pentru personalul de bord,numai zboruri uşoare.